Anul ăsta Ora pământului m-a prins cum nu se poate mai bine. Între prienteni.
Inițial imi programasem să merg cu un prieten în Piața Constituției, pentru că știam că vor fi ceva activități acolo. Cel puțin anul trecut au fost. Dar sâmbătă dimineața am primit o invitație neașteptată de la niște prieteni recent mutați în București.
Zis și făcut! M-am dus la ei (doamne ce bine am mâncat!!! – pregătiseră cina).
Am cumpărat o lumânare și m-am prezentat la ei. Știu, trebuiau să mai iau și altceva să nu ma duc cu mâna goală, că nu-i frumos, dar în mintea mea îmi tot repetam să nu uit lumânarea, așa încât am uitat de restu.
Important a fost însă că am avut parte de o Oră a Pământului extraordinar de frumoasă. Cum și unde să te simți mai bine dacă nu printre vechi prieteni!!!
La 20.30 am stins lumina și am început poveștile. Ne mai lipsea o chitarușcă; focul îl aveam deja.
Așa bine povesteam încât nici nu ne-am dat seama când a trecut timpul.
Cert este că momentul a fost unic pentru toți, iar Earth Hour a fost mai mult decât 60 de minute cu lumina stinsă.
